Dilema Bisericii: SRL sau SA

 

Hotărîrea „Sfîntului Sinod’’ care a interzis preoţilor ortodocşi să mai oficieze slujbe în cimitirele particulare a suscitat numeroase comentarii. Toate împotriva acestei hotărîri aberante. De ce se teme Biserica Ortodoxă?
De concurenţă neloială cumva? Dacă da, cine este cel prejudiciat?! Dumnezeu sau managerul şef al bisericii, CEO-PDG, sau cum s-o chema el? Pun problema din punct de vedere economic pentru ca pînă la acest ,,manager’’ al bisericii ortodoxe, parcă niciodată nu am întîlnit atîta avariţie, rapacitate şi intransigenţă economică faţă de enoriaşi şi ,,subordonaţi’’. La un conducător al bisericii, zic. Poate doar în perioda inchiziţiei, iertată fie-mi comparaţia. Doar că acolo era vorba de intransigenţă ideologică…
Subiectul mi-a readus în memorie cîteva aspecte ce le-am vrut amorţite, în speranţa că ele sînt întîmplări nefericite, şi am crezut că Biserica Ortodoxă va reveni pe drumul trasat de însuşi Cristos, drum caracterizat prin modestie, simplitate, smerenie, cumpătare….şi lista poate continua. În realitate nu e vorba decît despre agresivitate financiara şi meschinarie nici măcar spoite cu un minim de decenţă.
În ultimii ani, în special după revoluţie, biserica ortodoxă a pierdut foarte mulţi adepţi în detrimentul unor culte sau secte care n-au nimic în comun cu principiile religioase ale românilor, dar care respectă (aparent în cele mai multe cazuri) bunul simţ. Despre care bun simţ, biserica ortodoxa actuală nu poate fi bănuită. Doar de rapacitate, tupeu şi ipocrizie. În timp ce preotul ortodox îţi cere şi-ţi ia de fiecare dată şi din ce în ce mai mult, fară chitanţă, bineînţeles, preoţii acelor culte/secte îţi dau ei, simbolic ce-i drept, de foarte multe ori (chit că ai sau n-ai nevoie) iar la sfîrşit, cînd oricum nu te mai afectează, îţi iau tot. Cum o fi mai bine?
Există preoţi ortodocşi care, contrar ordinelor de la centru, îşi văd de menirea lor: educarea populaţiei în spiritul credinţei dezinteresate, normalităţii şi bunului simţ. Asta în detrimentul aspectului financiar.
Consecvenţa în bine le atrage de cele mai multe ori demiterea din parohie pentru că nu au rezultate, nu au profit. Or fi de modă veche. Adică aplică ce-au învăţat, că doar au făcut Institutul Teologic. Acum sînt buni cei cu gîndire… de ASE: bilanţul financiar-contabil anual trebuie să fie obligatoriu pe plus. Indiferent de starea naţiunii.
Ce-or gîndi, ce-or simţi adevăraţii preoţi cu suflet şi har ? Cei care deja nu mai au loc în parohiile pe care le-au pastorit ani la rînd dar care nu mai sînt buni pentru că ”nu produc, nu înţeleg ce-i ăla marketing”. Ce să mai înţeleagă omul cu frică de Dumnezeu ? Că le-a fost schimbat preotul de-o viaţă pentru că n-a fost în stare să-şi convingă enoriaşii să cumpere lumînări cu cod de bare şi tămîie  ambalată hand made…
Îmi amintesc cu amărăciune de o întîmplare din urmă cu vreo patru luni la Iaşi, unde un om de bine a ”finanţat’” înhumarea a patruzeci de cadavre (32 adulţi şi 8 copii!?) ce zăceau de jenant de mult timp în frigiderele IML-ului Iaşi. Două aspecte m-au şocat. Primul, că biserica nu că n-a avut vreo iniţiativă în acest sens, dar a mai şi declarat prin PR-ul ei că nu au fonduri „alocate” pentru aşa ceva. Purtatorul de cuvînt al bisericii?! Preoţii fiind ,,mesagerii Domnului’’, adică cei ce propovăduiesc cuvîntul Domnului, înseamnă că acel PR era mesagerul mesagerilor… Sau ce?!
Al doilea aspect care m-a şocat îl reprezintă mulţimea plină de evlavie pe timpul desfăşurării slujbei de înmormîntare, slujbă prestată (contra-cost, desigur) de soborul doldora de preoţi (douăzeci la număr) dornici să se vadă ,, pe gratis’’ la televizor. Mulţimea de care vorbeam, mai exact comportamentul ei, mi-a explicat la finalul procesiunii, cînd s-a dat liber la pomana mult-aşteptată, o butadă auzită în copilărie: ,,a murit săracu’ înghesuit la pomană, cu furculiţa-n mînă…’’ Aşa cum se-ntîmplă de altfel la mai toate ,,vizionările’’ de moaşte sau pomenile organizate cu pretext religios, dar cu iz electoral.
Să nu cumva să credeţi că preoţimea nu s-a înfruptat din bunătăţi. Ba da. Doar au onorat cu prezenţa, nu?! Şi apropo: atît mîncarea, cît şi băutura de la acea pomană de la Iaşi au fost achitate tot de omul de afaceri milostiv. Biserica n-avea fonduri de risipit pentru nişte unii care n-aveau rude să-i îngroape. Ori dacă n-aveau rude n-avea nici cine să ,,cotizeze’’ şi deci nu era profitabil. Pentru biserică desigur. Care biserică renunţă la intransigenţă atunci cînd e vorba de „apucături” economice profitabile ei: colecta sau comerţul online (ex. catedrala@patriarhia.ro; www.atelierelepatriarhiei.ro), radio ( on-air şi online), buticuri ce deţin monopolul vînzării de de toate cele bisericeşti.
Flexibilitate atunci cînd îi convine şi rigiditate cînd simte că pierde nişte bani, pe care oricum nu-i merita: jenant de fericiţii conducători ai bisericii ne afurisesc dacă optăm, precum strămoşii noştri dacii, pentru incinerare. Dar cine se mai gîndeşte la daci, la strămoşi, la normalitate, la convingerea şi dorinţa ultimă a enoriaşului , a cetăţeanului ? Nimeni. Primează mercurialul, fără chitanţă, ca la piaţă: atît pentru acatist, atît pentru botez, atît pentru parastas, atît pentru locul de veci, atît pentru înmomîntare, atît pentru.
La fel de stupid rigidă este biserica şi în cazul sinucigaşilor. Mulţi dintre cei care fac un asemenea gest nu mai sînt în toate minţile, fiind aduşi în această stare de boli psihice sau de cei ce ne conduc şi decid soarta noastră. Unii sînt întregi la minte dar nu mai suportă fie umilinţe, fie boli, fie cine ştie ce nenorociri. Şi atunci se omoară. Pe ei. Şi nu au parte de slujbă, fiind ingropaţi la marginea ,,ruşinoasă’’ a cimitirului.
În schimb, cei care-i omoară pe alţii, şi aici nu vorbim de uciderile din culpă, ci de crime comise cu intenţie, crime cu una sau mai multe victime, ,,beneficiază’’ de slujbă religioasă ca noi toţi. Iar dacă e vorba cumva de vreun cap de clan interlop, înmormîntarea se face cu dric tras de mulţi cai frumoşi dar şi cu sobor de preoţi.
Că doar astea plătesc bine. Clanurile, zic. Şi cum banii n-au miros, pot fi folosiţi liniştit pentru ridicarea megalomanicului monument al inutilităţii. La construirea căruia contribuie şi statul. Adică şi sinucigaşii sau incineraţii prin taxele pe care le-au plătit cît au fost în viaţă.
Cum oare să faci o asemenea construcţie cînd atîtea sate, comune sau chiar oraşe au şcoli care stau să se dărîme peste elevi? Şcoli încălzite cu lemne (atunci cînd ele există), care n-au apă curentă dar care au wc-ul în curte. Ecologic, nu?
Cum să faci aşa ceva cînd mii de bătrîni care încă mai cred în Dumnezeu mor de foame in casă sau în mizerie în vreun azil plin de igrasie şi nepăsare? Nepăsare de care beneficiază şi din partea slujitorilor Domnului?
Articol publicat inițial pe blogul găzduit de ziarul Adevărul, pe 31 ianuarie 2013

One Comment

  1. DanaBunea

    Sunt de acord cu fiecare cuvânt scris in acest articol. Si daca ar fi numai astea cele care ma deranjează la preotimea noastră
    Dar zicala omul sfințește locul rămâne valabilă. Pe lângă mănăstirea Basarabeni am vazut un azil pt bătrâni abandonați si asta mi-a uns sufletul. Asa cum am fost si la un Centru pt bolnavi terminali in Bucuresti si nu-mi venea sa cred ca eram in România, cat de bine făcut era si funcțional. Deci se poate si bine, deci omul sfințește sau otrăvește locul.
    Nu sunt de acord cu construirea catedralei neamului, o clădire inutila in care se investește prea mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *