Colonelul Dan Antonescu: Pericolele nu dispar prin politica struțului

Fost şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, criminologul Dan Antonescu (colonel în rezervă) are o vastă experienţă în lupta cu infractorii. Specialistul încearcă să găsească elementele comune ale infracţiunilor, astfel încât să le prezinte publicului larg, pentru a face posibilă prevenirea unor posibile tragedii viitoare, pentru că informarea corectă şi conştientizarea pericolelor sunt singurele posibilităţi de apărare împotriva infractorilor. Cazurile pe care le-a rezolvat de-a lungul timpului, dar şi sutele de situaţii pe care le-a analizat, în ultimii şase ani, pentru a le prezenta publicului, ca editorialist, blogger, realizator de emisiuni TV sau invitat în dezbateri televizate, au ca obiectiv educarea publicului larg, cu scop de prevenire a unor tragedii. În prezent, criminologul este realizator al emisiunii Anchetele Comisarului Antonescu, la postul public de televiziune.

În unele cazuri de viol, a fost introdusă posibilitatea de negociere între agresor şi victimă, ceea ce este inadmisibil. Victima poate fi şantajată sau chiar ameninţată de agresor, pentru a-şi retrage plângerea, iar infractorul găsit „basma curată” poate face şi alte victime.

 

Diana Scarlat: Cum se poate explica faptul că se repetă infracţiuni, fie că este vorba despre crime, tâlhării,violuri sau escrocherii, deşi pericolele sunt prezentate de mass-media? Cum e posibil ca oamenii să nu înveţe nimic din ceea ce li s-a întâmplat altora, înaintea lor?

Dan Antonescu: Cele mai multe situaţii în care oamenii devin victime sunt atunci când ei consideră că nu li se poate întâmpla ceva rău. Uită că în firescul existenţei sunt şi sincope. În comunităţile mici, ecoul unei infracţiuni este foarte mare. Într-un sat, de exemplu, ştirea că o bătrână a fost tâlhărită în casă, pentru că ţinea uşa deschisă, va face vâlvă. Pentru o perioadă, oamenii din respectiva comunitate şi din cele învecinate se vor proteja, fiind marcaţi de eveniment. Vor avea grijă să închidă uşa, să închidă fereastra, să fie mai vigilenţi. Din păcate, după o perioadă, uită. Însă doar restrânsa comunitate din jurul faptei este afectată şi înţelege ce se întâmplă. Exemplul este valabil şi pentru locuitorii unui bloc sau ai unui cartier. Dacă mass-media prezintă faptele, mai ales cu acele elemente care au dus la comiterea infracţiunii, atunci este posibil ca vigilenţa să reapară şi la cetăţeni din alte zone ale ţării. De cele mai multe ori, conceptul greşit cu privire la prevenire al comunităţii, delăsarea, nepăsarea ajută la comiterea infracţiunilor. Lipsa de vigilenţă, felul de a gândi al unora cu privire la situaţii aparent nesemnificative nu fac altceva decât să-l încurajeze pe cel care comite infracţiuni. Paradoxal este că atunci când anchetatorul ajunge într-o comunitate în care s-a comis o crimă, toată lumea indică un anumit potenţial făptaş, pentru că oamenii ştiu că el are manifestări violente, mai ales pe fondul consumului de alcool. Faptul că l-au lăsat aşa, că i-au tolerat comportamentul violent ani la rând, este o încurajare, iar toţi îşi dau seama de pericol numai atunci când respectivul ajunge să comită o crimă. Aceasta este perspectiva oamenilor care vor să trăiască într-un anumit confort, un fel de detaşare, nepăsare socială extrem de nocivă.

Diana Scarlat: Dacă oamenii s-ar uita cu mai multă atenţie la ştiri şi ar conştientiza pericolele, s-ar putea reduce situaţiile tragice?

Dan Antonescu: De regulă, la ştiri sunt prezentate faptele fără a se analiza detaliat contextul care le-a făcut posibile. Oamenii află ceva despre o faptă şi despre rezultatul ei, dar foarte rar se reuşeşte să se comenteze în ştire cauza comiterii faptei. Referitor la cauze, există de fiecare dată un cumul de elemente favorizante: lacune educaţionale, probleme psihice, probleme sociale, legislaţie permisivă sau ambiguă, probleme cu alcoolul, management deficitar al relaţiei de cuplu şi multe altele.

Diana Scarlat: Cum ar trebui să fie prezentate aceste lucruri în mass-media, pentru a-i determina pe oameni să devină măcar mai atenţi la potenţialele pericole care i-ar putea transforma în victime?

Dan Antonescu:. De şase ani încerc să explic de ce s-a ajuns la anumite situaţii şi care sunt vinovaţii. În cazul unei infracţiuni, fie că vorbim despre furt, tâlhărie, viol sau omor, nu este un singur vinovat, ci mai sunt şi cei care au contribuit direct sau indirect la comiterea faptei. Vecinii de bloc aud scandalurile, atunci când există conflicte în familie, dar nimeni nu intervine, iar multe astfel de situaţii se termină tragic. Pe de altă parte, sunt părinţi sau soţi care acoperă probleme de adaptare socială sau comportament ce tind spre încălcarea legii. La fel se pune problema şi în cazul problemelor psihice ale unui membru al familiei. De multe ori de ruşine, fără să-şi dea seama care ar putea fi consecinţele. Am avut caz în care un bolnav psihic şi-a omorât mama, tatăl şi sora, apoi s-a ascuns într-un copac. Era clar că avea probleme psihice grave, dar familia l-a acoperit permanent. Astfel de tragedii ar putea fi evitate dacă oamenii s-ar informa şi ar încerca să se protejeze sau să intervină atunci când observă semne de violenţă în cazul unui apropiat.

Citește mai mult în ziarul Jurnalul Național

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *