Mii de femei sunt agresate de soţi, cu ajutor de la stat

Violența așa-zis“domestică” pare a fi transmisă din generație în generație, ca parte a tradiției naționale. Până și Codul Penal pare a fi făcut pentru a proteja tradiția bătăii repetate a femeii, în cuplu. Deși s-a schimbat în 2014, când numărul violențelor în familie creștea alarmant, Codul a redus pedepsele. Astăzi sărbătorim ziua internațională împotriva violenței asupra femeii, dar nu modificăm legislația, pentru a proteja victimele.

 

Jumătate dintre agresiunile în cuplu, împotriva femeilor, sunt încadrate la art. 193/NCP – “Loviri sau alte violențe”, care dă dreptul autorităților să înceapă urmărirea penală din oficiu doar dacă victima are nevoiede cel puțin 90 de zile de îngrijiri medicale. Noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală au redus posibilitățile reale de a se ajunge la condamnări pentru agresori, prin majorarea perioadei de îngrijiri medicale pentru victimă, de la 60, la 90 de zile. Cu alte cuvinte, dacă o femeie este bătută până intră-n spital, autoritățile nu pot deschide dosar penal împotriva agresorului decât dacă femeia este atât de grav rănită, încât să aibă nevoie de mai mult de trei luni de îngrijiri medicale.

 

Doar 5% sunt condamnați

Cei care au scris codurile Penal și de Procedură Penală probabil au urmărit scăderea semnificativă a numărul de condamnări, pentru că practica arată clar că victimele își retrag plângerile, în cele mai multe dintre cazuri. Fie din cauza amenințărilor – pentru că sunt parteneri de cuplu, fie pentru că depind financiar de agresori, fie pentru că speră ca soții sau concubinii lor să revină la sentimente umane, într-o bună zi. Așa se explică și numărul mare de femei omorâte de partenerii lor de cuplu. “Din statisticile poliției reiese că cele mai multe cazuri de violență împotriva femeilor sunt încadrate la loviri și alte violențe, iar condamnați ajung până-n 5% dintre agresori. De cele mai multe ori, până ajunge să fie pedepsit agresorul, victima își retrage plângerea”, explică Simona Voicescu, președintele asociației Necuvinte. Această asociație a cerut și a obținut modificarea legislației, astfel încât să fie emis ordinul de protecție cu celeritate. Dar a cerut și reducerea perioadei de îngrijiri medicale a victimei, de la 90 la 30 de zile, pentru începerea urmăririi penale împotriva agresorului. Această modificare nu se vrea, însă. “Sunăm săptămânal, dar este vorba despre Codul Penal și dacă una dintre modificări ar trece, ar trebui să se accepte toate celelalte”, mai spune președinta asociației.

 

Statul protejează agresorii

În timp ce agresorii sunt greu de urmărit și pedepsit, victimele, din contră, pot cădea ușor sub incidența legii. „Dacă victima pleacă noaptea de acasă, după ce a fost agresată, și ia copilul, pentru a-l proteja, el se poate duce dimineață la poliție, s-o acuze pe victimă de răpirea copilului. Poliția este apoi obligată s-o dea în urmărire, conform legii, dacă victima nu este înregistrată într-o bază de date a femeilor agresate. Dacă ar exista un sistem de servicii integrate, lucrurile ar merge foarte ușor”, explică Simona Voicescu. Mai mult, acești agresori nu sunt arestați imediat, pentru că pedeapsaprevăzută este prea mică – amendă sau închisoare de la o lună la un an, în timp ce toate celelalte pedepse pentru încălcarea unei hotărâri judecătorești sunt duble.

Rușinea și gura lumii

Tot din statistici și din practică reiese că cele mai multe dintre victime nu renunță la mariaj sau concubinaj, de… gura lumii. “Multora le este rușine să recunoască existența problemei, pentru că a divorța înseamnă stigmatizare, nu doar în familie, ci și în comunitate. Mai mult, a merge la psiholog este echivalent cu a merge la psihiatru – deci, o rușine! Chiar sunt situații în care victima încearcă să-și protejeze copilul de o presupusă agresiune, atunci când intuiția îi spune că se va întâmpla ceva rău, dar este acuzată de paranoia de către ceilalți”, explică fostul șef al Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei, Dan Antonescu. Folclorul românesc întărește aceste credințe din popor, iar culegerile de balade străvechi stau mărturie pentru faptul că bătaia femeii este o tradiție. “La fântână, după apă, / În grădină, după ceapă / Și la mă-ta, câte-o dată”, explică unul dintre cântecele de nuntă răspândite pe întregul teritoriu al României, referitor la singurele drumuri pe care mai are voie să le facă femeia, după căsătorie. Restul baladei este de o violență extremă, descriind varianta nesupunerii, când și femeia care doar a avut gânduri de posibil adulter este măcelărită, apoi este ucisă și mama ei, pentru că nu a educat-o adecvat.

 

Citiți articolul integral în Jurnalul Național

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *