NEON DEMON, un film pentru cei care nu sunt superficiali

 

NEON DEMON, în regia lui Nicolas Winding Refn, cu Elle Fanning și Keanu Reeves, este recomandat de la început publicului cu vârsta peste 18 ani… La o asemenea recomandare, mulți se așteaptă să vadă scene sexuale explicite, de violență și nuditate, dar publicul cinefil va descoperi o îmbinare perfectă de scene pur artistice.

Este un film nerecomandat celor obișnuiți cu producțiile superficiale care respectă șabloanele Hollywoodului. Un film greu de înțeles pentru cei care s-au dezobișnuit să-și folosească inteligența sau au renunțat să mai înțeleagă și altceva decât producțiile comerciale. Un film greu, cu scene care pot părea exagerate, dar care reflectă un procent din realitate, cum ar fi critica implicită la adresa carierei bazate doar pe aspectul fizic. O femeie frumoasă și fără alte calități sau pregătire profesională nu poate ajunge la un nivel care sa-i asigure stabilitatea. De aici derivă o serie de frustrări, iar competiția în acest mediu care promovează exclusiv frumusețea fizică devine, adesea, extrem de violentă.

Frustrările se manifestă într-un mod brutal, fără pic de onestitate sau corectitudine, pentru că în acest mediu, în care deținătoarele frumuseții fizice pot câștiga foarte mulți bani eliminându-și adversarele competiția nu cunoaște reguli deontologice. A fi corect în lumea modelingului și a cinematografiei înseamnă a pierde, iar lupta se duce permanent în mintea protagonistelor: să fii corect și să pierzi sau să câștigi, prin orice mijloace. Chiar eliminând fizic adversarul.

Pentru mulți poate fi șocantă reacția – verosimilă, de altfel – extrem de violentă e unor fotomodele aparent fragile, însă astfel de reacții se pot întâlni și în realitate. Figurile ingenue nu reprezintă și suflete la fel de frumoase, iar frumusețea doar de suprafață este exact cea care pe mulți i-a păcălit. Ba chiar însăși purtătoarea chipului angelic poate ascunde, de fapt, un demon, în interior. Acest demon se manifestă atunci când disperarea în fața inevitabilei pierderi a poziției privilegiate într-o ierarhie, de multe ori ilogică, poate duce la fapte de neimaginat.

Este remarcabil curajul regizorului de a lansa un astfel de film într-o lume mai superficială ca oricând, în care publicul consumator este deja obișnuit cu lucruri simple, ușor de înțeles și de „digerat”. Cu același curaj se aduc în prim plan unele deviații comportamentale reale, într-un cadru debordând de frumusețe, de culoare, de strălucire și bun gust. Numai că acestă lume este de multe ori precum un măr superb, care te îmbie să muști din el, dar înăuntru dai de viermii care se miră de deranjul neșteptat. Reacția firească este să arunci mărul și să scuipi bucata mușcată

Una dintre aceste deviații comportamentale este necrofilia. Ea există și se manifestă în societatea contemporană, deși acest lucru e subiect tabu, rămânând aproape necunoscut majorității. Dar necrofilia, prezentă și în Neon Demon, se regăsește, din păcate, la unii dintre cei care lucrează cu morții. Forma artistică în care este prezentată această deviație gravă de comportament reușește să atenueze șocul, mai ales pentru că autorul este o femeie frumoasă. De regulă, în viața reală, necrofilul este bărbat. Iar acesta este doar una dintre surprizele filmului…

Neon Demon îmbină perfect arta cu psihologia și cu o tehnică cinematografică excepțională. Iar despre colana sonoră ar merita să scriu încă pe atât…

Este distribuit în România de INDEPENDENȚA FILM și  va intra în cinematografe vineri, 2 decembrie.

Trailerul filmului, aici.

Durata: 1 oră 58 min. (118 min.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *